2 definiții pentru eto
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ETO- elem. „morav”, „obicei”, „comportament”. (< fr. étho-, cf. gr. ethos)
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ETO- „morav, obicei, comportament”. ◊ gr. ethos „obicei, caracter” > fr. étho-, germ. id., engl. id., it. eto- > rom. eto-. □ ~crație (v. -crație), s. f., guvernămînt fondat numai pe principiile moralei; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a obiceiurilor, practicilor și uzanțelor etnice; ~gramă (v. -gramă), s. f., înregistrare a comportamentului animalelor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în etologie; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină avînd ca obiect studiul moravurilor popoarelor. 2. Știință care studiază evoluția comportamentului și modul de viață al plantelor și animalelor. 3. Știința legilor care determină formarea caracterelor; ~mer (v. -mer), s. n., organism vegetal cu un număr normal de cromozomi; ~pedie (v. -pedie), s. f., ramură a defectologiei care studiază deficiențele de conduită; ~pee (v. -pee), s. f., 1. Figură de stil care constă în personificarea unor lucruri. 2. Figură de compoziție constînd în zugrăvirea caracterului sau a structurii psihice a unui personaj prin scrisori ori printr-o cuvîntare.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
etoelement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere cu semnificația „morav”, „obicei”, „comportament”. MDN '00
etimologie:
- étho- MDN '00