erariu sn [At: INSTRUCȚII, 11/25 / V: erar / S și: (înv) erarium / Pl: ? / E: ger Ärar, lat aerarium] 1 (În organizarea administrativă a provinciilor românești din Imperiul austro-ungar) Administrație financiară a statului Si: (itî; rar) erario, trezorerie, visterie. 2 (În Roma antică) Tezaur public.

erar sn vz erariu

eráriu, s.n. (arh.) (în imperiul Austro-Ungar) Administrația financiară a statului; trezorerie, bugetul public, finanțele statului: „…trasportarea sării de la Ocna Șugatag la depozitul Erariului cesaro-regesc din Sighet…” (Câmpeanu, 2016). – Din germ. Ärar, lat. aerarium (MDA).