epitetism (fr. épitéthisme), figură reprezentată de orice construcție prepozițională care determină, descriptiv și evocator, un substantiv sau pronume (ca un epitet) (P): „La pașa vine un arab Cu ochii stinși, cu graiul slab.” (G. Coșbuc) Cf. fr.: „Là gît la sombre Envie à l’oeil timide et louche, Versant sur des lauriers les poisons de sa bouche.” (Voltaire; → F., p. 354) • În analiza gramaticală, e. constituie un segment sintactic indivizibil (atribut sintetic), căruia i se poate aplica, uneori, numai o analiză internă (ca sintaxă internă a atributului, nu a enunțului).