6 definiții pentru epilogat epilogare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epilogat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: epiloga] (Rar) 1-2 Care are epilog (1-2).

epilogat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: epiloga] (Rar) 1 Încheiere. 2 Epilogare (2).

EPILOGÁ, epiloghez, vb. I. Tranz. (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. – Din fr. épiloguer.

EPILOGÁ vb. I. tr. (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. [< fr. épiloguer, it. epilogare].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epilogá vb., ind. prez. 1 sg. epiloghéz, 3 sg. și pl. epilogheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EPILOGÁ vb. v. isprăvi, încheia, sfârși, termina.

Intrare: epilogat
epilogat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epilogat
  • epilogatul
  • epilogatu‑
  • epiloga
  • epilogata
plural
  • epilogați
  • epilogații
  • epilogate
  • epilogatele
genitiv-dativ singular
  • epilogat
  • epilogatului
  • epilogate
  • epilogatei
plural
  • epilogați
  • epilogaților
  • epilogate
  • epilogatelor
vocativ singular
plural
epilogare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epilogare
  • epilogarea
plural
  • epilogări
  • epilogările
genitiv-dativ singular
  • epilogări
  • epilogării
plural
  • epilogări
  • epilogărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)