O definiție pentru epilogare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
epilogare sf [At: MDA ms / Pl: ~gări / E: epiloga] (Rar) 1 Încheiere. 2 (Irn) Găsire a unei replici la orice Si: epilogat1 (2).
Intrare: epilogare
epilogare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |