enunțiațiune sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~ație, ~nciație, ~ncia~, enonciație, enonciăție / P: ~ți-a-ți~ / Pl: ~ni / E: fr énonciation, lat enunciatio, -ionis] (Înv) 1 Enunțare (1). 2 (Pcf) Anunțare.

*enunțiațiúne f. (lat. e-nuntiátio, -ónis). Acțiunea saŭ modu de a enunța: enunțarea unuĭ fapt. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

enonciație sf vz enunțiațiune

enonciăție sf vz enunțiațiune

enunciație sf vz enunțiațiune

enunciațiune sf vz enunțiațiune

enunțiație sf vz enunțiațiune