9 definiții pentru enunțat enunciat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

enunțat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~țiat, ~nciat / Pl: ~ați, ~e / E: enunța] 1 (D. idei, teorii, concluzii) Care a fost expus într-o formă clară (sau cu cuvinte precise). 2 (Îvr; pcf) Anunțat.

enunțat1 sn [At: MDA ms / V: (înv) ~țiat1, ~nciat2 / Pl: (nob) ~uri / E: enunța] 1 Enunțare (1). 2 (Îvr; pcf) Anunțare.

enunciat2, ~ă a vz enunțat2

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.

ENUNȚÁ vb. I. tr. A spune, a formula, a exprima, a expune (idei, teorii). [P.i. enúnț. / < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare].

A ENUNȚÁ enúnț tranz. (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a lansa; a emite. /<fr. énoncer, lat. enuntiare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

enunțá vb., ind. prez. 1 sg. enúnț, 3 sg. și pl. enúnță


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ENUNȚÁ vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. v. emite.

Intrare: enunțat
enunțat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enunțat
  • enunțatul
  • enunțatu‑
  • enunța
  • enunțata
plural
  • enunțați
  • enunțații
  • enunțate
  • enunțatele
genitiv-dativ singular
  • enunțat
  • enunțatului
  • enunțate
  • enunțatei
plural
  • enunțați
  • enunțaților
  • enunțate
  • enunțatelor
vocativ singular
plural
enunciat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)