3 definiții pentru elamit (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ELAMIT, -Ă, elamiți, -te, s. m. și f. Persoană aparținând unei populații care a trăit în milen. III-I î. H. în Elam (provincie din sud-estul Iranului). ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de elamiți (1). – Din engl. Elamite.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
elamit adj. m., s. m., pl. elamiți; adj. f., s. f. elamită, pl. elamite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
elamit adj. m., s. m., pl. elamiți; adj. f., s. f. elamită, pl. elamite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: elamit (s.m.)
elamit2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
elamită, elamitesubstantiv feminin elamit, elamităadjectiv elamit, elamițisubstantiv masculin
- 1. Persoană aparținând unei populații care a trăit în mileniu III-I înainte de Cristos în Elam (provincie din sud-estul Iranului). DEX '09
-
etimologie:
- Elamite DEX '09