3 definiții pentru ecru (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECRÚ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoarea mătăsii naturale nealbite; bej-deschis. ♦ (Despre mătăsuri) Care nu a fost trecut prin apă clocotită. 2. S. n. Culoare ecru (1). 3. S. n. Țesătură din fire de mătase care au suferit un proces de degomare parțială. [Pr.: e-crü] – Din fr. écru.

ECRU CRü/ adj. inv., s. n. (de) culoarea mătăsii naturale nealbite. (< fr. écru)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*ecru2 [pron. ecrǘ] (e-cru) s. n., art. ecru-ul

Intrare: ecru (s.n.)
  • silabație: e-cru info
  • pronunție: ecrü
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecru
  • ecru-ul
  • ecru-u‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ecru
  • ecru-ului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ecru (s.n.)

  • 1. Culoare ecru.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 2. Țesătură din fire de mătase care au suferit un proces de degomare parțială.
    surse: DEX '09

etimologie: