2 definiții pentru dănuit
Explicative DEX
dănuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dănui] 1 Donare. 2 Dănuire (2). 3 (Fig) Dăruire.
dănuit2, ~ă [At: AR (1829), 2152/12 / Pl: ~iți, ~e / E: dănui] 1 a (Înv) Donat2. 2 a (Fig) Dotat2. 3 smf (Înv; rar) Moștenitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: dănuit
dănuit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)