O definiție pentru dădăcire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dădăcire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: dădăci] 1 Îngrijire a unui copil în calitate de dădacă Si: dădăcit1 (1). 2 (Rar) Dădăcit1 (2). 3 (Pex) Îndemnare. 4 (Pex) Sfătuire insistentă, până la plictiseală Si: dădăcit1 (4).
Intrare: dădăcire
dădăcire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||