O definiție pentru dușmănire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dușmănire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: dușmăni] (Îvp) Întreținere a unor sentimente ostile, răuvoitoare față de cineva Si: (nob) dușmănit1.
Intrare: dușmănire
dușmănire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||