O definiție pentru durăit (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DURĂÍ, durăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A hurui. 2. Tranz. și refl. A (se) da peste cap, de-a dura, a (se) rostogoli. – Din dura1.

Intrare: durăit (part.)
durăit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DLRM, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durăit
  • durăitul
  • durăitu‑
  • durăi
  • durăita
plural
  • durăiți
  • durăiții
  • durăite
  • durăitele
genitiv-dativ singular
  • durăit
  • durăitului
  • durăite
  • durăitei
plural
  • durăiți
  • durăiților
  • durăite
  • durăitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

durăi durui

etimologie:

  • Dura + sufix -ăi.
    surse: DEX '09 DEX '98