10 definiții pentru dumbrăvean (s.m.) dumbrăvan

DUMBRĂVEÁN, -Ă, dumbrăveni, -e, adj. Al dumbrăvii, privitor la dumbravă. – Dumbravă + suf. -ean.

DUMBRĂVEÁN, -Ă, dumbrăveni, -e, adj. (Rar) Al dumbrăvii, privitor la dumbravă. – Dumbravă + suf. -ean.

DUMBRĂVÁN, -Ă adj. v. dumbrăvean.

DUMBRĂVEÁN, -Ă, dumbrăveni, -e, adj. (Neobișnuit) De dumbravă, al dumbrăvii. (Atestat în forma dumbrăvan) Ici prin noaptea dumbrăvană și prin văi om duce-o bine. EMINESCU, L. P. 137. – Pronunțat: -vean. - Variantă: dumbrăván, -ă adj.

dumbrăveán adj. m., pl. dumbrăvéni; f. dumbrăveánă, pl. dumbrăvéne

dumbrăveán adj. m., pl. dumbrăvéni; f. sg. dumbrăveánă, pl. dumbrăvéne

dumbrăveáncă s. f., g.-d. art. dumbrăvéncei, pl. dumbrăvénce

DUMBRĂVEÁN ~eánă (~éni, ~éne) rar Care ține de dumbravă; propriu dumbrăvii. /dumbravă + suf. ~ean


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dumbrăveán, -ă, dumbrăveni, -e, s.m.f., adj. – 1. Persoană originară din localitatea Dumbrava. 2. (Locuitor) din Dumbrava. 3. Al dumbrăvii, privitor la dumbravă. 4. Pasăre migratoare (Coracias garrulus) ♦ (onom.) Dumbrăvan, Dumbrăveanu, nume de familie (7 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Dumbrava + suf. -ean.

dumbrăveáncă, dumbrăvence, s.f. – Femeie originară din localitatea Dumbrava. Locuitoare din Dumbrava. – Din dumbrăvean + suf. -că.

Intrare: dumbrăvean (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dumbrăvean dumbrăveanul
plural dumbrăveni dumbrăvenii
genitiv-dativ singular dumbrăvean dumbrăveanului
plural dumbrăveni dumbrăvenilor
vocativ singular dumbrăveanule, dumbrăvene
plural dumbrăvenilor
dumbrăvan substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dumbrăvan dumbrăvanul
plural dumbrăveni dumbrăvenii
genitiv-dativ singular dumbrăvan dumbrăvanului
plural dumbrăveni dumbrăvenilor
vocativ singular
plural