DUMĂI 👉 DOMĂI.

dúmăĭ, dómăĭ și dómoĭ saŭ -ésc (vest) v. tr. și refl. (rus. dúmatĭ, a crede, a socoti, dúma, glnd. sfat, d. got. dôms, judecată; sîrb. dúmati). Vest. Mă sfătuĭesc, conversez.

domoi¹ v vz dumăi

❍ DOMĂI (-ăesc, -ăiu), DOMOI (-oesc), ‡ DUMĂI (-ăesc) vb. tr. și refl. A vorbi, a sta de vorbă, a se sfătui; a pune la cale: ce e de făcut, voinice? se domăie într’o zi cu el fetișcana (R.-COD.); aprind focuri prin scorburi de fag și domoesc mai una, mai alta, pînă răsare luna (LUNG.); și cu înțelepții nu se va dumăi (BIBL.) [srb. d u m a t i, rus. d u m a t ĭ, etc.].

dómoĭ și -ésc V. dumăĭ.

dumăi, dumăiesc, vb. IV (reg.) a discuta, a conversa.