dughenar sm [At: SBIERA, F. S. 92 / Pl: ~i / E: dugheană + -ar] Dughengiu.

DUGHENAR, dughenari, s. m. (Regional) Persoană care ține o dugheană; prăvăliaș. În sat la ei... au un învățător dughenar, care ține, sub același acoperiș, și școala și dugheana. GALACTION, O. I 455.

DUGHENAR, dughenari, s. m. (Rar) Dughengiu. – Din dugheană + suf. -ar.

dughenar s. m. (com.; peiorativ, des folosit după dec. 1989) Posesor al unei dughene ◊ „Ne oprim la o dugheană și îi cerem [...] dughenarului o bere, o coca, un pepsi, un blecola, un brifcor, o zmeurată, o limonadă [...] Dacă se poate, de la gheață. De obicei nu se poate.” Ceaușescul VI 91 p. 8 (din dugheană + -ar; D. Urițescu CV 4950; A. Stoichițoiu în Hyperion III/94 p. 176)

DUGHENAR ~i m. înv. Persoană care ține o dugheană; prăvăliaș. /dugheană + suf. ~ar

dughenar, -ă, dughenari, -e s. m., s. f. (pub., peior.) mic comerciant privatizat care, în loc să închirieze spațiu pentru desfacerea produselor comercializate, preferă să facă comerț într-o rulotă sau un chioșc amplasat în spații publice.