2 definiții pentru duelgire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUELGÍ, duelgesc, vb. IV. Refl. (recipr.) (Înv.) A avea mania de a se duela. [Pr.: du-el-] – Din duelgiu (derivat regresiv).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

duelgí vb. (sil. du-el-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duelgésc, imperf. 3 sg. duelgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. duelgeáscă

Intrare: duelgire
duelgire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duelgire
  • duelgirea
plural
  • duelgiri
  • duelgirile
genitiv-dativ singular
  • duelgiri
  • duelgirii
plural
  • duelgiri
  • duelgirilor
vocativ singular
plural

duelgi

  • 1. învechit A avea mania de a se duela.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: duela un exemplu
    exemple
    • Dacă n-o iubește, n-are decît a nu să duelgi pentru dînsa. ALECSANDRI, T. 1288.
      surse: DLRLC

etimologie: