3 definiții pentru dubit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dubit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: dubi] (Reg; rar) 1-2 Dubire (1-2).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUBIT s. v. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.

dubit s. v. ARGĂSEALĂ. ARGĂSIRE. TĂBĂCEALĂ. TĂBĂCIRE. TĂBĂCIT.

Intrare: dubit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dubit
  • dubitul
  • dubitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dubit
  • dubitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dubitsubstantiv neutru

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.