3 definiții pentru dubit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dubit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: dubi] (Reg; rar) 1-2 Dubire (1-2).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUBÍT s. v. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.

dubit s. v. ARGĂSEALĂ. ARGĂSIRE. TĂBĂCEALĂ. TĂBĂCIRE. TĂBĂCIT.

Intrare: dubit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dubit
  • dubitul
  • dubitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dubit
  • dubitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)