O definiție pentru drăpălire
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
drăpăli (-lesc, -it), vb. – (Trans.) A strica, a distruge. Creație expresivă, cf. jerpeli, hărtăni, drămăli.
Intrare: drăpălire
drăpălire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||