drog² sn [At: STANCU, C. 60 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Vale.

drog³ sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: nct] (Bot; reg) 1 Arbust cu flori galbene solitare, care crește prin locuri pietroase (Genista albida). 2 Plantă târâtoare din familia leguminoaselor, care crește prin pășuni montane Si: drobușor¹ (2) (Genista oligosperma).

DROG² 👉 DROB².

1) drog și drob m. (rus. drok, o plantă, genista tinctoria). Grozamă, mălin, un copăcel din familia salcîmuluĭ (cýtisus [albus, hirsútus, falcátus, nigricans ș.a.]). Jolteală, șoldeală, alt copăcel, din aceĭașĭ familie (genista tinctória, care servește la colorat în galben, și genista álbida [sagittális ș.a.]). Altă plantă cruciferă, cu florĭ micĭ galbene auriĭ (néslea paniculáta). Altă plantă cruciferă cu flori galbene, ale căreĭ foĭ daŭ un albastru maĭ frumos de cît al indiguluĭ (isatis tinctoria).

DROB², DROG, DROC (PAMF.) sbst. 🌿 1 Mic arbust cu tulpina foarte ramificată și păroasă, cu flori galbene, dispuse în umbele la vîrful ramurilor (Cytisus Heufellii) ¶ 2 Plantă ierboasă din familia cruciferelor, cu frunze aspre, cu peri, cu flori mici galbene-aurii, dispuse în ciorchini (Neslea paniculata) (🖼 1909) ¶ 3 = DROBUȘOR 1 ¶ 4 = LEMNUL-BOBULUI ¶ 5 = GINISTRU ¶ 6 = DROBIȚĂ ¶ 7 Mic arbust cu ramuri lungi, subțiri și rotunjite, acoperite cu peri aspri, cu flori galbene, numit și „drob-de-munte” (Cytisus hirsutus) [rut. drok, rus. drokŭ].

*ginístră f. și -ístru m. Cuvinte fabricate de botaniștiĭ din Ardeal d. germ. ginster, it. ginestro, îld. drog, cum zice poporu.

DROG s. v. grozamă.

drog s. v. GROZAMĂ.