4 definiții pentru dricuit
Explicative DEX
dricuit1 sn [At: MDA ms / V: ~igu~ / Pl: ~uri / E: dricui] (Reg) 1 Bătătorire. 2-5 Dricuire (2-5). 6 Scurmare.
dricuit2, ~ă a [At: RĂDULESCU-CODIN, T. 1 / V: ~igu~ / Pl: ~iți, ~e / E: dricui] (Reg) 1 (D. pământ) Bătătorit2. 2 (D. iarbă, flori) Călcat în picioare. 3 (D. mormânt) Pângărit2. 4 (D. pământ) Scurmat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
driguit1 sn vz dricuit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
driguit2, ~ă a vz dricuit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: dricuit
dricuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
driguit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)