drâmboiat, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. I, 303/17 / V: ~oet, ~băiat / Pl: ~ați, ~e / E: drâmboi + -at] (Îvp) 1 (D. buze) Care se lasă în jos. 2 (D. persoane) Cărora le atârnă buzele în jos. 3 (Fig) Prost dispus Si: bosumflat, supărat.

drâmbăiat, ~ă a vz drâmboiat

drâmboet, ~ă a vz drâmboiat

râmboiat, ~ă a vz drâmboiat

❍ DRÎMBOIAT adj. p. DRÎMBOIA. Bosumflat, supărat, mînios: Ferește-mă, Drăguț Doamne, de mazăre oleiată și de lelea ~ă (IK.-BRS.); toți se duceau cu buzele ~e (RET.).

DRÂMBOIAT adj. v. bosumflat, îmbufnat.

drîmboiat adj. v. BOSUMFLAT. ÎMBUFNAT.

drâmboiát, -ă, drâmboiați, -te, (drâmboiet), adj. (reg.) Bosumflat. ■ (onom.) Drâmboietu, poreclă în Dumbrăvița. ■ Termen specific în Moldova. – Cf. drâmboi.