O definiție pentru dondănit (s.n.)
Explicative DEX
dondănit sn [At: I. CR. III, 205 / Pl: ~uri / E: dondăni] 1-7 Dondănire (1-7).
Intrare: dondănit (s.n.)
dondănit2 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)