O definiție pentru doinit (adj.)
Explicative DEX
doinit2[1], ~ă a [At: M 1974, nr. 7, 17 / Pl: ~iți, ~e / E: doini] 1 Care doinește (1-2). 2 (D. cântece) Cântat în tonalitatea și ritmul doinei (1-2). modificată
- În original, cuv. fără acc. — LauraGellner
Intrare: doinit (adj.)
doinit1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „doinit” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3