opțiuni
  • info

7 definiții pentru doctrinară

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOCTRINAR, -Ă, doctrinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține unei doctrine, privitor la o doctrină. 2. S. m. și f. Persoană care formulează și susține o doctrină. 3. S. m. și f. Persoană care aderă la unele păreri preconcepute, dogmatice. – Din fr. doctrinaire.

DOCTRINAR, -Ă, doctrinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține unei doctrine, privitor la o doctrină. 2. S. m. și f. Persoană care formulează și susține o doctrină. 3. S. m. și f. Persoană care aderă la unele păreri preconcepute, dogmatice. – Din fr. doctrinaire.

DOCTRINAR, -Ă, doctrinari, -e, adj. Cu caracter de doctrină, care ține de doctrină. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care formulează sau susține o doctrină, reducînd-o la principiile fixe ale unui sistem. – Variantă: (învechit) doctrinariu (ODOBESCU, S. III 15) adj. m.

DOCTRINAR, -Ă adj. Care se referă la o doctrină sau generează o doctrină; de doctrină. // s.m. și f. Întemeietor, creator sau susținător al unei doctrine. [Cf. fr. doctrinaire].

DOCTRINAR, -Ă I. adj. referitor la o doctrină, care generează o doctrină. II. s. m. f. 1. cel care întemeiază sau susține o doctrină. 2. adept al unor păreri preconcepute, al unor sisteme dogmatice. 3. adept al doctrinarismului. (< fr. doctrinaire)

* doctrinár, -ă adj. și s. (fr. doctrinaire), Partizan al doctrineĭ: școală doctrinară. În politică, acela care nu admite nicĭ dreptu divin, nicĭ suveranitatea poporuluĭ, ci calea medie. În Francia, supt Restaurațiune, partizan al teoriilor politice de un liberalizm sistematic: Guizot a fost șefu doctrinarilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

doctrinar adj. m., s. m., pl. doctrinari; adj. f., s. f. doctrinară, pl. doctrinare

doctrinar adj. m., s. m., pl. doctrinari; adj. f., s. f. doctrinară, pl. doctrinare

Intrare: doctrinară
doctrinară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doctrinară
  • doctrinara
plural
  • doctrinare
  • doctrinarele
genitiv-dativ singular
  • doctrinare
  • doctrinarei
plural
  • doctrinare
  • doctrinarelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

doctrinar, doctrinarisubstantiv masculin
doctrinară, doctrinaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care formulează și susține o doctrină. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Persoană care aderă la unele păreri preconcepute, dogmatice. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 3. Adept al doctrinarismului. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.