O definiție pentru dobru


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dóbru s. n. (A cincea literă a alfabetului chirilic; pl. dobruri)

Intrare: dobru
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dobru
  • dobrul
  • dobru‑
plural
  • dobruri
  • dobrurile
genitiv-dativ singular
  • dobru
  • dobrului
plural
  • dobruri
  • dobrurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)