9 definiții pentru dobândit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dobândít1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dobândi] 1-14 Dobândire (1-14).

dobândit2, ~ă a [At: OBRADOVICI, D. 37/3 / Pl: ~iți, ~e / E: dobândi] 1 Obținut prin muncă. 2 Câștigat (3). 3 Găsit. 4 Stăpânit. 5 Moștenit. 6 Atras Cf dobândi (6). 7 Primit în dar. 8 Obținut. 9 Îmbolnăvit. 10 (Reg) Posedat Cf dobândi (14). 11 Cucerit (2). 12 Biruit (1). 13 Prins. 14 (Pop) Căpătuit (1-2).

DOBÂNDÍ, dobândesc, vb. IV. Tranz. 1. A obține ceva prin muncă, eforturi, perseverență; a câștiga, a realiza; a face rost de ceva, a găsi, a procura ceva. ♦ A primi, a căpăta. ◊ Expr. A dobândi un copil = a i se naște cuiva un copil. 2. (Înv.) A cuceri un oraș, o cetate etc. – Din sl. dobyti (dobondon).

A DOBÂNDÍ ~ésc tranz. 1) (câștiguri) A obține în urma unui efort; a căpăta; a contracta; a obține. 2) înv. (orașe, cetăți etc.) A lua în stăpânire prin luptă; a cuceri; a ocupa. /<sl. dobyti


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dobândí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dobândésc, imperf. 3 sg. dobândeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dobândeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOBÂNDÍ vb. 1. v. primi. 2. v. căpăta. 3. a agonisi, a procura, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ cele necesare.) 4. a căpăta, a câștiga, a obține. (A ~ o mare faimă, o mare experiență.) 5. v. asimila. 6. v. repurta. 7. v. câștiga.

DOBÂNDÍ vb. v. bate, birui, cuceri, înfrânge, întrece, învinge, lua, ocupa.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dobîndí (-désc, -ít), vb.1. A cîștiga, a obține. – 2. (Înv.) A obține victoria, a învinge. – 3. A obține, a căpăta. Sl. dobyti, dobǫdǫ „a cîștiga” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 96). – Der. dobîndă, s. f. (înv. și Trans., cîștig, folos; profit, utilitate; sumă plătită pentru un împrumut), deverbal; dobînditor, s. m. (persoană care dobîndește ceva). Mag. debonda „dobîndă” pare a proveni din rom. (Edelspacher 12), ca și dobanda în limba bulgarilor din Trans. (Miklosich, Sprache, 121). Cf. dobitoc.

Intrare: dobândit
dobândit participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dobândit
  • dobânditul
  • dobânditu‑
  • dobândi
  • dobândita
plural
  • dobândiți
  • dobândiții
  • dobândite
  • dobânditele
genitiv-dativ singular
  • dobândit
  • dobânditului
  • dobândite
  • dobânditei
plural
  • dobândiți
  • dobândiților
  • dobândite
  • dobânditelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)