O definiție pentru distimic (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISTIMIC, -Ă adj., s. m. f. (individ) înclinat spre tristețe. (< fr. dysthymique)
Intrare: distimic (persoană)
distimic2 (s.m.) substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
distimic, distimicăadjectiv distimică, distimicesubstantiv feminin distimic, distimicisubstantiv masculin
- 1. (Individ) înclinat spre tristețe. MDN '00
etimologie:
- dysthymique MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.