3 definiții pentru disproporționare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
disproporționare sf [At: LTR2 / Pl: ~nări / E: dis-1 + proporționare] 1 (Înv) Stricare a raportului între proporții. 2 (Chm; îs) Relații de ~ Relații în care se produce transferul unei grupări de atomi între molecule de aceeași specie sau între molecule de specii diferite. modificată
DISPROPORȚIONA vb. tr. a lipsi de proporții; a reda disproporționat. (< fr. disproportionner)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DISPROPORȚIONÁRE (< disproporționa) s. f. Reacție chimică de oxidoreducere prin care un element polivalent, aflat într-o combinație în stare de oxidare intermediară, trece simultan (sub acțiunea apei, prin încălzire, iluminare) într-un compus în stare de oxidare inferioară și în altul în stare de oxidare superioară.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |