6 definiții pentru displăcere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

displăcere sf [At: CONCORDIA, 72/21 / V: (îvr) des~ / Pl: ~ri / E: displăcea] (Rar) 1 Neplăcere. 2 Supărare.

DISPLĂCERE s.f. Faptul de a displăcea; neplăcere. [< displăcea].

displăcere f. sentiment penibil, vie contrarietate.

* displăcére (după fr. déplaisir). Neplăcere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desplăcere s. f., pl. desplăceri

Intrare: displăcere
displăcere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • displăcere
  • displăcerea
plural
  • displăceri
  • displăcerile
genitiv-dativ singular
  • displăceri
  • displăcerii
plural
  • displăceri
  • displăcerilor
vocativ singular
plural
desplăcere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desplăcere
  • desplăcerea
plural
  • desplăceri
  • desplăcerile
genitiv-dativ singular
  • desplăceri
  • desplăcerii
plural
  • desplăceri
  • desplăcerilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

displăcere, displăcerisubstantiv feminin

etimologie:
  • displăcea DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.