6 definiții pentru displăcere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
displăcere sf [At: CONCORDIA, 72/21 / V: (îvr) des~ / Pl: ~ri / E: displăcea] (Rar) 1 Neplăcere. 2 Supărare.
DISPLĂCERE s.f. Faptul de a displăcea; neplăcere. [< displăcea].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
displăcere f. sentiment penibil, vie contrarietate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* displăcére (după fr. déplaisir). Neplăcere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
desplăcere sf vz displăcere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
desplăcere s. f., pl. desplăceri
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: displăcere
displăcere substantiv feminin
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
desplăcere substantiv feminin
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
displăcere, displăcerisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a displăcea. DNsinonime: neplăcere
etimologie:
- displăcea DN