2 definiții pentru discontat
Explicative DEX
DISCONTA vb. tr. a determina valoarea prezentă a unui venit viitor, având în vedere conjunctura pieței, evoluția costurilor etc. ♦ a ~ o poliță = a cumpăra o poliță înainte de scadență. (< germ. diskontieren)
Ortografice DOOM
disconta vb., ind. prez. 3 sg. discontează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: discontat
discontat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
discontare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)