O definiție pentru diremă
Jargon
diremă (fr. dirème, dis „de două ori” și gr. rema „cuvânt” „vorbire”), enunț alcătuit din două membre, lipsit de orice verb conjugat (A): „Jos tiranii!”; „Afară cu sărăcia!” etc. Cf. fr.: „À bas les tyrans!” • Când enunțul, cu stereotipia de mai sus, se reduce la un singur membru, intonat de obicei exclamativ ori interogativ, avem de-a face cu o monoremă.
Intrare: diremă
diremă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||