O definiție pentru diremă

Jargon

diremă (fr. dirème, dis „de două ori” și gr. rema „cuvânt” „vorbire”), enunț alcătuit din două membre, lipsit de orice verb conjugat (A): „Jos tiranii!”; „Afară cu sărăcia!” etc. Cf. fr.: „À bas les tyrans!” • Când enunțul, cu stereotipia de mai sus, se reduce la un singur membru, intonat de obicei exclamativ ori interogativ, avem de-a face cu o monoremă.

Intrare: diremă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dire
  • direma
plural
  • direme
  • diremele
genitiv-dativ singular
  • direme
  • diremei
plural
  • direme
  • diremelor
vocativ singular
plural