2 definiții pentru directețe (g.-d. -ți)

directéțe sf [At: FLACĂRA, 1975, nr. 41, 8 / E: direct + -ețe] (Rar) Directitate.

DIRECTÉȚE s. f. (rar) directitate. (< direct + -ețe)

Intrare: directețe (g.-d. -ți)
directețe (g.-d. -ți)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular directețe directețea
plural
genitiv-dativ singular directeți directeții
plural
vocativ singular
plural