8 definiții pentru diplomată (cu diplomă)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIPLOMAT1, -Ă, diplomați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut o diplomă. – Din fr. diplômé.

DIPLOMAT1, -Ă, diplomați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut o diplomă. – Din fr. diplômé.

diplomat2, ~ă smf, a [At: CARAGIALE, O., I, 278 / Pl: ~ați, ~e / E: fr dipômé] 1-2 (Persoană) care a obținut o diplomă (3).

DIPLOMAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care deține un titlu pe bază de diplomă. [Cf. fr. diplômé].

DIPLOMAT1, -Ă adj., s. m. f. (cel) care deține un titlu pe bază de diplomă. (< fr. diplômé)

DIPLOMAT1 ~tă (~ți, ~te) și substantival Care a obținut o diplomă. /<fr. diplôme

* diplomát, -ă adj. și s. (d. diplomă). Care posedă o diplomă, un certificat superior. Care e însărcinat cu o misiune diplomatică (ambasador saŭ ministru plenipotențiar). Fig. Om fin (șiret).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

diplomat1 (desp. di-plo-) adj. m., (persoană) s. m., pl. diplomați; adj. f., s. f. diploma, pl. diplomate (diplomat de carieră; diplomat univesitar; persoană diplomată)

diplomat1 (di-plo-) adj. m., (persoană) s. m., pl. diplomați; adj. f., s. f. diplomată, pl. diplomate

Intrare: diplomată (cu diplomă)
  • silabație: di-plo- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diploma
  • diplomata
plural
  • diplomate
  • diplomatele
genitiv-dativ singular
  • diplomate
  • diplomatei
plural
  • diplomate
  • diplomatelor
vocativ singular
  • diploma
  • diplomato
plural
  • diplomatelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

diplomat, diplomațisubstantiv masculin
diploma, diplomatesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care a obținut o diplomă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.