9 definiții pentru dințat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DINȚÁT, -Ă, dințați, -te, adj. Cu dinți; crestat sau tăiat în formă de dinți; zimțat. – Dinte + suf. -at.

DINȚÁT, -Ă, dințați, -te, adj. Cu dinți; crestat sau tăiat în formă de dinți; zimțat. – Dinte + suf. -at.

dințat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dința] Dințare (1).

dințat2, ~ă a [At: TDRG / Pl: ~ați, ~e / E: dința] 1 Cu dinți (15). 2-3 Crestat sau tăiat în formă de dinți (14) Si: zimțat.

DINȚÁT, -Ă, dințați, -te, adj. Cu dinți; crestat sau tăiat în formă de zimți. Roată dințată.Îi arătă la marginea unui răzor niște ierburi cu frunza dințată. CAMIL PETRESCU, N. 73.

DINȚÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DINȚA. 2) reg. (despre persoane) Căruia îi place să se certe; clonțos; certăreț. /dinte + suf. ~at

dințat a. 1. tăiat în formă de dinți; 2. prevăzut cu dinți.

dințát, -ă adj. (d. dinte). Cu dințĭ, cu colțĭ, cu zimțĭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DINȚÁT adj. v. zimțuit.

DINȚAT adj. crestat, zimțat, zimțuit, (rar) zimțos. (Roată ~.)

Intrare: dințat
dințat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dințat
  • dințatul
  • dințatu‑
  • dința
  • dințata
plural
  • dințați
  • dințații
  • dințate
  • dințatele
genitiv-dativ singular
  • dințat
  • dințatului
  • dințate
  • dințatei
plural
  • dințați
  • dințaților
  • dințate
  • dințatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dințat

etimologie:

  • Dinte + sufix -at.
    surse: DEX '98 DEX '09