O definiție pentru dihănire
Explicative DEX
DIHĂNI, dihănesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se osteni peste măsură, a-și scoate sufletul (muncind, alergînd). – Din dihanie.
Intrare: dihănire
dihănire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
dihăni, dihănescverb
- 1. A se osteni peste măsură, a-și scoate sufletul (muncind, alergând); a se prăpădi. DLRLC
- Ați muncit și v-ați dihănit, ca să v-ajungă munca de izbeliște. C. PETRESCU, R. DR. 19. DLRLC
-
etimologie:
- dihanie DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.