diha¹ sn, i [At: ALEXANDRI, T. I, 320 / V: dâha / E: pbl diha(nie)] 1-2 (Cuvânt care imită) strigătul cu care ursarul îndeamnă ursul să joace.

diha! int. strigătul cu care ursarii îndeamnă pe urs să joace: diha, diha, mâi Martine! [Onomatopee].

* DIHA¹ interj. Strigătul cu care ursarii îndeamnă urșii la joc: ursul a prins-o în labe! diha, Martine! (ALECS.) [probabil scurtat din dihanie].

* ❍ DIHA² adv. = DIHAI: săracii soldați, mai ~ decît vitele rabdă (VLAH.).

díha-díha, interj. cu care ursariĭ îndeamnă ursu să joace.