3 definiții pentru dezvoalbere
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!dezvoalbe (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. dezvolb, 3 dezvoalbă; conj. prez. 1 sg. să dezvolb, 3 să dezvoalbe; ger. dezvolbind (nefolosit la part.)
dezvoalbe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvoalb
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
DEZVOALBE, dezvolb, vb. III. (Înv.) 1. Tranz. A dezvolta, a extinde. 2. Refl. (Despre flori) A se deschide. ◊ (În sint.) Floare dezvoaltă = floare cu petalele desfăcute. [Part. dezvolt, -oaltă] (din lat. *disolvĕre (Candrea); dublet al formei neolog. dezvolta, format pe baza part. dezvolt, la fel ca it. svoltare din svolgere (Scriban))
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: dezvoalbere
dezvoalbere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |