3 definiții pentru dezvălătucit
Ortografice DOOM
dezvălătuci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvălătucesc, imperf. 3 sg. dezvălătucea; conj. prez. 3 sg. și pl. dezvălătucească
Antonime
A dezvălătuci ≠ a înfășura, a învălătuci
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A se dezvălătuci ≠ a se încolăci, a se înfășura, a se învălătuci
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: dezvălătucit
dezvălătucit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
dezvălătucire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)