8 definiții pentru dezvățat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZVĂȚÁ, dezvắț, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde o deprindere, un obicei, un viciu; a (se) dezobișnui; a (se) dezbăra. – Dez- + [în]văța.

A DEZVĂȚÁ dezvăț tranz. A face să se dezvețe. /dez- + a învăța

A SE DEZVĂȚÁ mă dezvăț intranz. A-și pierde obișnuința (de a face ceva); a se dezobișnui. ~ să citească. /dez- + a învăța


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezvățá vb., ind. prez. 1 sg. dezvăț, 3 sg. și pl. dezváță


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZVĂȚÁ vb. v. dezbăra.

A (se) dezvăța ≠ a (se) învăța, a (se) obișnui

A dezvăța ≠ a deprinde

A se dezvăța ≠ a se deprinde

Intrare: dezvățat
dezvățat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezvățat
  • dezvățatul
  • dezvățatu‑
  • dezvăța
  • dezvățata
plural
  • dezvățați
  • dezvățații
  • dezvățate
  • dezvățatele
genitiv-dativ singular
  • dezvățat
  • dezvățatului
  • dezvățate
  • dezvățatei
plural
  • dezvățați
  • dezvățaților
  • dezvățate
  • dezvățatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezvăța

  • 1. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde o deprindere, un obicei etc.; a (se) dezobișnui; a (se) dezbăra.
    exemple
    • Aceste sînt lucruri vechi, De care sînt dezvățate acum a noastre urechi. NEGRUZZI, S. III 100.
      surse: DLRLC
    • Ciobanul rîdea pe sub mustață, căci a putut de loc (= pe loc) s-o dezvețe de un obicei. ȘEZ. V 84.
      surse: DLRLC
    • Bătrînul nu se putea dezvăța de viața lui obișnuită din vremea tinereții. BART, S. M. 60.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix dez- + [în]văța.
    surse: DEX '09