O definiție pentru dezrădăcinat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZRĂDĂCINÁT, -Ă, dezrădăcinați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre plante) Care a fost scos din pământ cu rădăcină cu tot. 2. Adj., s. m. și f. P. anal. (Persoană) care și-a părăsit locul de naștere și se simte străină. ♦ (Persoană) care nu se poate adapta (la noile condiții de mediu, de viață). – V. dezrădăcina.

Intrare: dezrădăcinat (s.m.)
dezrădăcinat2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezrădăcinat
  • dezrădăcinatul
  • dezrădăcinatu‑
plural
  • dezrădăcinați
  • dezrădăcinații
genitiv-dativ singular
  • dezrădăcinat
  • dezrădăcinatului
plural
  • dezrădăcinați
  • dezrădăcinaților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezrădăcinat, -ă (persoană) dezrădăcinată

  • 1. Persoană care și-a părăsit locul de naștere și se simte străină.
    surse: DEX '09
    • 1.1. Persoană care nu se poate adapta (la noile condiții de mediu, de viață).
      surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi dezrădăcina
    surse: DEX '98 DEX '09