7 definiții pentru dezobișnuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZOBIȘNUÍ, dezobișnuiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă un obicei, un viciu; a (se) dezvăța; a (se) dezbăra. – Dez- + obișnui (după fr. déshabituer).

A DEZOBIȘNUÍ ~iésc tranz. A face să se dezobișnuiască. /dez- + a obișnui

A SE DEZOBIȘNUÍ mă ~iésc intranz. A-și pierde obișnuința (de a face ceva); a se dezvăța. ~ să povestească. /dez- + a se obișnui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezobișnuí vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezobișnuiésc, imperf. 3 sg. dezobișnuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezobișnuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZOBIȘNUÍ vb. v. dezbăra.

A (se) dezobișnui ≠ a (se) obișnui

A dezobișnui ≠ a deprinde, a obișnui

Intrare: dezobișnuit
dezobișnuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezobișnuit
  • dezobișnuitul
  • dezobișnuitu‑
  • dezobișnui
  • dezobișnuita
plural
  • dezobișnuiți
  • dezobișnuiții
  • dezobișnuite
  • dezobișnuitele
genitiv-dativ singular
  • dezobișnuit
  • dezobișnuitului
  • dezobișnuite
  • dezobișnuitei
plural
  • dezobișnuiți
  • dezobișnuiților
  • dezobișnuite
  • dezobișnuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezobișnui desobișnui desobicinui

etimologie: