O definiție pentru deznămolit
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deznămoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deznămolesc, imperf. 3 sg. deznămolea; conj. prez. 3 sg. și pl. deznămolească
Intrare: deznămolit
deznămolit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)