O definiție pentru deznămolire
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deznămoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deznămolesc, imperf. 3 sg. deznămolea; conj. prez. 3 sg. și pl. deznămolească
Intrare: deznămolire
deznămolire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||