2 definiții pentru deznorare
Ortografice DOOM
deznora vb., ind. prez. 3 sg. deznorează
Arhaisme și regionalisme
deznora, pers. 3 sg. deznorează, vb. I refl. (reg., înv.) a se risipi norii; a se însenina.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: deznorare
deznorare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||