O definiție pentru dezgrațiere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZGRAȚIA vb. I. v. dizgrația.
Intrare: dezgrațiere
dezgrațiere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
dizgrația, dizgrațiezverb
- 1. A lipsi pe cineva de bunăvoința, de favoarea de care s-a bucurat până atunci, a-i retrage favoarea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Nevastă-mea, la cea mai mică mutră a mea, dizgrația numaidecît pe oricine. CAMIL PETRESCU, U. N. 47. DLRLC
- Vai!... sîntem amenințați Să ne pierdem locuința Și să fim dizgrațiați. ALEXANDRESCU, M. 209. DLRLC
-
etimologie:
- disgracier (după dizgrație). DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.