9 definiții pentru dezbrăcat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezbrăcat1 sn [At: STANCU, D. 57 / S și: (înv) desb~ / P și: (înv) desb~ / Pl: ~uri / E: dezbrăca] 1-2 Dezbrăcare (1-2).

dezbrăcat2, ~ă [At: CORESI, EV. 34/9 / S și: (înv) desb~ / P și: (înv) desb~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezbrăca] 1-2 smf, a (Om) cu hainele scoase de pe el Si: gol, (pop) despuiat2. 3 a (Înv; fig) Care s-a lăsat de un obicei (rău). 4 a (Fig) Care a fost jefuit (de tot ce are). 5-6 sm, a (Pop; fig) (Om) sărac.

DEZBRĂCÁT, -Ă, dezbrăcați, -te, adj. Cu hainele scoase de pe el, fără haine; gol. ♦ (Adesea substantivat) Sărac, lipsit de mijloace materiale. – V. dezbrăca.

DEZBRĂCÁT, -Ă, dezbrăcați, -te, adj. Cu hainele scoase de pe el, fără haine; gol. ♦ (Adesea substantivat) Sărac, lipsit de mijloace materiale. – V. dezbrăca.

DEZBRĂCÁT, -Ă, dezbrăcați, -te, adj. 1. Cu hainele scoase, fără haine, gol. [Porunci ca fata] să fie nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, nici călare, nici pe jos. ISPIRESCU, L. 179. ♦ (Substantivat) Om sărac, lipsit de mijloace. Cîrmuitorii lăfăiți pe divan Nu scriau drepturi lui Ionuț ori Ivan... Nici oropsiților, nici împușcaților, Nici flămînziților, nici dezbrăcaților. DEȘLIU, G. 54. Nimic nu-ți mai dau, dezbrăcatule. STANCU, D. 78. 2. Fig. (Neobișnuit) Lipsit de ceva. Nu fii ca o samă de oameni carii, dezbrăcați de mustrarea cugetului... vorbesc de rău, batjocoresc, necinstesc și în tot chipul defaimă. DRĂGHICI, R. 215. (Cu pronunțare regională) Privileghii care nu se pot înțălege macar astăzi, așa sînt de dizbracate de dreptate și de cumpănire. RUSSO, S. 113.

DEZBRĂCÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu are nici o haină pe el; complet fără îmbrăcăminte; gol; nud; neîmbrăcat. 3) și substantival rar Care este lipsit de mijloace de trai; sărac. /v. a dezbrăca

dezbrăcát, -ă adj. Care șĭ-a scos saŭ căruĭa i s’aŭ luat haĭnele de pe corp. Fig. Despoĭat, jăfuit. Lipsit de: om dezbrăcat de sentiment.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZBRĂCÁT adj. despuiat, dezgolit, gol, neîmbrăcat, nud, (reg.) pieligos, (Transilv. și Mold.) târșit. (Om ~.)

DEZBRĂCAT adj. despuiat, dezgolit, gol, neîmbrăcat, nud, (reg.) pieligos, (Transilv. și Mold.) tîrșit. (Om ~.)

Dezbrăcat ≠ îmbrăcat

Intrare: dezbrăcat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezbrăcat
  • dezbrăcatul
  • dezbrăcatu‑
  • dezbrăca
  • dezbrăcata
plural
  • dezbrăcați
  • dezbrăcații
  • dezbrăcate
  • dezbrăcatele
genitiv-dativ singular
  • dezbrăcat
  • dezbrăcatului
  • dezbrăcate
  • dezbrăcatei
plural
  • dezbrăcați
  • dezbrăcaților
  • dezbrăcate
  • dezbrăcatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)