2 definiții pentru dezafurca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezafurca vt [At: MDA ms / Pzi: ~úrc / E: dez- + afurca] A desface cheia de afurcare pentru a ridica la bord una din cele două ancore ale unei nave afurcate.

DEZAFURCÁ vb. tr. (mar.) a desface cheia de afurcare și a vâra una din cele două ancore afurcate. (după fr. désaffourchage)

Intrare: dezafurca
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezafurca
  • dezafurcare
  • dezafurcat
  • dezafurcatu‑
  • dezafurcând
  • dezafurcându‑
singular plural
  • dezafurcă
  • dezafurcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezafurc
(să)
  • dezafurc
  • dezafurcam
  • dezafurcai
  • dezafurcasem
a II-a (tu)
  • dezafurci
(să)
  • dezafurci
  • dezafurcai
  • dezafurcași
  • dezafurcaseși
a III-a (el, ea)
  • dezafurcă
(să)
  • dezafurce
  • dezafurca
  • dezafurcă
  • dezafurcase
plural I (noi)
  • dezafurcăm
(să)
  • dezafurcăm
  • dezafurcam
  • dezafurcarăm
  • dezafurcaserăm
  • dezafurcasem
a II-a (voi)
  • dezafurcați
(să)
  • dezafurcați
  • dezafurcați
  • dezafurcarăți
  • dezafurcaserăți
  • dezafurcaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezafurcă
(să)
  • dezafurce
  • dezafurcau
  • dezafurca
  • dezafurcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)