3 definiții pentru deuce
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
deuce sn [At: DN3 / P: dius / E: eg deuce] (Spt) Situație la tenis în care un jucător trebuie să câștige două puncte sau două jocuri consecutiv spre a câștiga jocul, respectiv setul.
DEUCE s.n. (Sport) Situație la tenis în care un jucător trebuie să cîștige două puncte consecutive spre a cîștiga jocul, respectiv setul. [Pron. dius. / < engl. deuce].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEUCE DIUS/ s. n. (tenis) situație în care un jucător trebuie să câștige două puncte sau două jocuri consecutive spre a câștiga jocul, respectiv setul. (< engl. deuce)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: deuce
| substantiv neutru (N999) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
| — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
deucesubstantiv neutru invariabil
- 1. Situație la tenis în care un jucător trebuie să câștige două puncte consecutive spre a câștiga jocul, respectiv setul. DN
etimologie:
- deuce DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.