O definiție pentru determinativ (s.n.)
Ortografice DOOM
+determinativ2 s. n., pl. determinative corectat(ă)
Intrare: determinativ (s.n.)
determinativ2 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||